Gustul speranței

Evanghelia
Ioan 1,1-5.9-14

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o. Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om. Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.

Meditație

Cred că fiecare dintre noi avem multe amintiri frumoase care ne leagă de sărbătoarea Crăciunului. Poate ne amintim că atunci când eram mici mergeam să colindăm, poate ne gândim la cadourile de sub brad, la membrii familiei care se strâng cu ocazia acestei sărbători, la străzile care sunt iluminate cu ocazia acestei sărbători şi cred că lista ar putea continua. Toate aceste lucruri sunt într-adevăr minunate, însă astăzi cred că este bine să ne gândim la primul Crăciun, la momentul în care Fiul lui Dumnezeu a venit în lume. Să ne apropiem de ieslea pruncului din Betleem şi să contemplăm acest mare mister. Ştim cu toţii că Solemnitatea Naşterii Domnului este o sărbătoare a bucuriei, a speranţei, pentru că un prunc ni s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat nouă. Dumnezeu cel nemărginit în marea sa iubire vine să locuiască între noi şi ia un trup asemenea cu al nostru. Însă această iubire a lui Dumnezeu nu este primită. Aşa i s-a întâmplat lui Iosif şi Mariei care au găsit porţile închise pentru că nu era loc de găzduire pentru ei, de aceea l-au pus pe Isus într-o iesle. Aşa se naşte Isus, fiind refuzat de unii, iar de alţii tratat cu indiferenţă. Aceeași indiferenţă se pare că se repetă şi astăzi, atunci când Crăciunul ne are în centru pe noi şi nu pe El. Astăzi luminile brazilor şi ale celorlalte decoraţii par să arunce în umbră lumina lui Dumnezeu, ne zbatem după cadouri şi rămânem insensibili faţă de cei marginalizat. Însă nu trebuie să uităm că sărbătoarea de astăzi are mai ales un gust de speranţă, pentru că în ciuda întunericului nostru, lumina lui Dumnezeu străluceşte. Dumnezeu ne atrage cu duioşia sa, născându-se mic şi sărac în mijlocul nostru, ca unul dintre noi. Să ne apropiem astăzi de Isus care ne mântuiește, să ne lăsăm atinşi de duioşia sa. Să contemplăm astăzi ieslea pentru a gusta spiritul adevăratului Crăciun: frumuseţea de a fi iubiţi de Dumnezeu.

Citat

"Cristos trăieşte. El este speranţa noastră şi cea mai frumoasă tinereţe din această lume. Tot ceea ce atinge el devine tânăr, devine nou, se umple de viaţă. De aceea, primele cuvinte pe care vreau să le adresez fiecărui tânăr creştin sunt: El trăieşte şi te vrea viu!" Papa Francisc - Christus Vivit

Rugăciune

Doamne, îți mulțumim pentru toate ce le-ai creat și te rugăm să ne ierți păcatele săvârșite, astfel încât să ajungem in împărăția ta de veci!

Pr. Răzvan Iacob & Iulia Ailenei