
Matei 24,37-44
În acel timp, Isus le-a răspuns discipolilor săi: „Cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi venirea Fiului Omului: căci, cum era în acele zile dinaintea potopului, când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă şi nu şi-au dat seama până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat; două vor măcina la moară: una va fi luată, iar cealaltă, lăsată. Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi în ce zi vine stăpânul vostru! Dar aceasta s-o ştiţi: dacă ar şti stăpânul casei la care strajă vine hoţul, ar veghea şi nu ar lăsa să i se spargă casa. De aceea, fiţi şi voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiţi!”

Odată cu Adventul, Biserica începe un nou an liturgic.
Perioada Adventului pe care o începem astăzi, este o perioadă de aşteptare, de speranţă, şi în acelaşi
timp de pregătire pentru venirea lui Isus Cristos.
Această perioadă are o dublă caracteristică: e un timp de pregătire la solemnitatea Naşterii
Domnului, în care ne amintim de prima venire a Fiului lui Dumnezeu între oameni şi totodată este
timpul în care sufletul este condus spre aşteptarea celei de-a doua veniri a lui Cristos, de la sfârşitul
timpurilor.
Astfel, noi creştinii, în această perioadă ne pregătim sufleteşte, făcând ordine prin îndepărtarea
păcatului din viaţa noastră, încercând să punem în practică cuvintele pe care le vesteşte profetul
Isaia în prima lectură: „Vor schimba săbiile lor în fiare de plug şi suliţele lor în seceri”.
Dar cum reuşim noi să punem în practică aceste cuvinte ale profetului?
Să ne gândim un pic la realităţile din viaţa noastră: la certuri, la duşmănii, la cuvintele urâte
aruncate la adresa celorlalţi. Toate acestea sunt asemenea săbiilor şi suliţelor care fac mult rău
semenilor noştri. Pe acestea trebuie să încercăm să le schimbăm! Să le schimbăm în cuvinte de
mângâiere, de iertare, de încurajare a celor de lângă noi. Să schimbăm ura în iubire.
Un negustor care a cutreierat întreaga lume şi a făcut comerţ în multe oraşe a rămas profund
impresionat de frumuseţea lor. Însă, la un moment dat, a auzit că s-a deschis un nou centru de
comerţ în teritoriile cucerite şi, mai mult decât atât, oraşului i se ducea vestea că era foarte frumos.
Plin de curiozitate, negustorul a închiriat o corabie şi a încărcat-o cu tot ce era mai de preţ pentru a
face comerţ. Din nefericire, la un moment dat, din cauza condiţiilor precare de navigaţie, negustorul
a fost pus în situaţia de a alege între două posibilităţi: ori se va întoarce cu marfa fără să vadă
oraşul, ori va arunca peste bord încărcătura pentru a putea merge mai departe să admire acel oraş.
Nu i-a fost uşor să arunce toată marfa, însă toate acestea au fost ca praful în faţa frumuseţii şi
bucuriei pe care a avut-o negustorul în momentul când a reuşit să vadă oraşul.
Noi suntem asemenea negustorului: să lăsăm în urma noastră ceea ce ne împovărează sufletul
pentru a putea ancora cu bucurie în portul împărăţiei lui Dumnezeu.
Să-i urăm bun venit lui Isus, care vine să umple inimile noastre de bucurie, mai ales în această
perioadă de Advent, dar și în toate acele momente în care acordăm mai multă grijă și timp relațiilor
noastre, în special relației cu Domnul.

„Inima tânără să fie disponibilă la schimbare, să fie în măsură să se ridice să se lase instruită de
viață.” Papa Francisc - Christus vivit

Doamne Isuse, ajută-ne ca mereu să veghem la venirea Ta. Luminează-ne cu harurile tale, să nu
avem o inimă împietrită, ci mereu atentă la învățăturile Tale și plină de ardoare în a-Ți îndeplini
voința. Ajută-ne să urmăm cât mai îndeaproape exemplul de sfințenie ce Tu l-ai oferit pe acest
Pământ, pentru ca astfel, să rămânem în prezența harului tău. Trimite-L asupra noastră pe Duhul
Sfânt, pentru ca El să ne lumineze calea, pentru ca prin El să punem mereu pe primul loc în viața
noastră valorile ce Tu ni le-ai lăsat moștenire. Trezește-ne când iluzia acestei lumi ne acoperă viața,
să nu fim ca în zilele de dinaintea potopului, „când oamenii mâncau şi beau” si uitau de adevăratul
scop pe acest Pământ: mântuirea. Ajută-ne, o Isuse, ca pe primul loc în viața noastră să rămână
mereu dorința de a fi aproape de tine și astfel să dobândim viața cea veșnică. Amin.
Pr. Damian Budău &
Eduard Gherghelucă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu