Matei 1,18-24
Naşterea lui Isus Cristos a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: "Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale". Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul, prin profetul care zice: "Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emanuel", care, tradus, înseamnă: "Dumnezeu-cu-noi". Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat-o la sine pe soţia lui.
Naşterea lui Isus nu a fost una firească. Mai exact, conceperea lui! Duhul Sfânt a fost cel care
a fecundat sânul Mariei, o virgină care urma să se căsătorească cu Iosif. Această relatare nu
pare să convingă pe mulţi tineri care pretind să li se spună lucruri mai conforme cu gândirea
logică, cu ordinea firească a lucrurilor, chiar şi atunci când e vorba de credinţă. Sau mai ales!
Cum să mă raportez la supranatural? Admit că există realităţi legate de oameni care depăşesc
graniţele raţiunii? Are Dumnezeu dreptul să acţioneze cu mine altfel decât după criteriile pe
care i le stabilesc eu? În Maria, vestea că va naşte, fără să fi cunoscut intimitatea conjugală, a
produs uimire, poate perplexitate, însă în niciun caz necredinţă!
Am credinţa atâta vreme cât îl înţeleg pe Dumnezeu! Cum îmi sună această idee? Mulţi
oameni efectiv au numai atâta credinţă! Cu siguranţă, viaţa îmi va rezerva clipe sau experienţe
care mă vor pune în faţa unui Dumnezeu din care nu mai înţeleg nimic. Mă voi dezice de
credinţa mea? Mă voi debarasa de un Dumnezeu căruia nu-i permit sub nicio formă să mă
surprindă cu lucruri iraţionale, adverse voinţei mele? Sau voi adopta o altă atitudine,
păstrându-mi credinţa şi continuând să mizez pe el? Maria mă învaţă să procedez în această
direcţie, oricâte întrebări şi enigme aş simţi; Iosif îmi sugerează şi el, prin tăcerea lui
ascultătoare, că merită să rămân de partea lui Dumnezeu şi să-l las să-şi facă „treaba”, planul
în viaţa mea. În mod sigur, e un planificator mai bun decât aş putea eu concepe!
„Unde sunt Tatăl şi Isus, este şi Duhul Sfânt. El este cel care pregăteşte şi deschide inimile ca
să primească această veste, el este cel care menţine vie această experienţă de mântuire, el este
cel care te va ajuta să creşti în această bucurie, dacă-l laşi să acţioneze. Duhul Sfânt umple
inima lui Cristos înviat şi de acolo se revarsă în viaţa ta ca un izvor. Şi când îl primeşti, Duhul
Sfânt te face să intri tot mai mult în inima lui Cristos, pentru ca tu să fii tot mai plin de iubirea
sa, de lumina şi de forţa sa.” Papa Francisc - Christus Vivit
Doamne, suntem în a patra duminică a Adventului. Ne apropiem cu pași repezi de ziua
Nașterii tale. Ce bucurie! Ce binecuvântare! Ce minune pe acest Pământ, care din păcate a
uitat ce este adevărata iubire.Totodată este trist pentru cei care nu știu să vadă cât de norocoși
suntem să te avem, și nu numai de ziua ta, ci în fiecare clipă a vieții noastre. Nu doar pe 25
decembrie este ziua ta, tu renaști prin fiecare rugăciune, fiecare Sfântă Liturghie, fiecare
zâmbet, fiecare râset, fiecare cântec evlavios, fiecare cuvânt de alinare, prin fiecare părinte ce
își iubește și își crește pruncul. Chiar și acum renaști prin aceste cuvinte. Nimeni nu ar trebui
să te lase să te stingi. Noi tinerii, te rugăm din suflet să ne călăuzești, să ne luminezi calea prin
steaua ta binefăcătoare, să ne deschizi sufletele spre iubire și spre credință. Avem nevoie de
tine, Doamne. Avem nevoie să te știm aproape, să te simțim atât în clipele grele, cât și în
clipele de maximă fericire. Tu ești acolo. Ajută-ne să te vedem! Amin!
Pr. Cristian Diac & Beatrice Lupu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu