
Ioan 1,19-28
Aceasta este mărturia dată de Ioan, când iudeii au trimis de la Ierusalim unii preoţi şi leviţi ca să-l întrebe: "Cine eşti tu?" Iar el a recunoscut şi nu a negat. A mărturisit: "Nu sunt eu Cristos!" L-au întrebat: "Atunci, cine? Eşti tu Ilie?" El a răspuns: "Nu sunt!" "Eşti tu Profetul?" A răspuns: "Nu!" Aşadar, i-au zis: "Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor care ne-au trimis. Ce spui despre tine însuţi?" El a zis: "Eu sunt glasul celui care strigă în pustiu: «Îndreptaţi calea Domnului!», după cum a spus Isaia profetul". Iar cei trimişi erau dintre farisei. L-au întrebat şi i-au zis: "Aşadar, de ce botezi, dacă tu nu eşti nici Cristos, nici Ilie, nici Profetul?" Ioan le-a răspuns, zicând: "Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi, care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei". Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Iată-l pe Dumnezeu: se arată, este accesibil. Iată-l! Nu este așa cum ni l-am imaginat noi,
nu are o față sumbră și severă, nici un aspect judecătoresc, are trăsăturile pline de
tandrețe ale unui nou-născut, fizionomia dezarmantă a unui bebeluș uman.
Cine este Dumnezeu? Un nou-născut fragil, încredințat mâinilor noastre. Iar liturghia de
astăzi, arătând spre figura Botezătorului, ne invită să facem un alt pas: dar cine sunt eu?
Dacă aceasta este fața lui Dumnezeu, care este fața mea? Cea autentică, dincolo de
aparență?
Ioan Botezătorul nu are nicio îndoială, ştie că nu este el Mesia (chiar dacă mulțimea crede
că este el). Şi acceptă acest lucru! Un cunoscut dirijor afirma, într-un interviu, că întâmpină
foarte des următoarea problemă: găseşte foarte greu pe cineva care să fie vioara a doua în
orchestră… pentru că toţi vor să fie vioara întâi.
Iată-l pe Ioan Botezătorul: este autentic și umil, a învățat în deșert să-și accepte propriile
limite și daruri.
Iată-mă pe mine! Cine sunt eu? Mulți cred că o credință practicată ne înstrăinează, că ne
îndepărtează de adevărata umanitate. Nu este așa: numai adevăratul meu „eu” îl cunoaște
pe adevăratul Dumnezeu. Doar în Dumnezeu voi putea descoperi cine sunt cu adevărat!

Neliniştea nesatisfăcută, împreună cu uimirea faţă de noutăţile care se prezintă la orizont,
deschide calea spre îndrăzneala care-i determină să ia propria viaţă în mâini şi să devină
responsabili de o misiune. Această nelinişte sănătoasă, care se trezeşte mai ales în
tinereţe, rămâne caracteristica fiecărei inimi care se menţine tânără, disponibilă, deschisă.
Adevărata pace interioară convieţuieşte cu această insatisfacţie profundă. Sfântul
Augustin spune: „Doamne, ne-ai făcut pentru tine şi neliniştită este inima noastră până
când nu se odihneşte în tine”. Papa Francisc - Christus vivit

O, Isuse, Mântuitorul sufletelor noastre, care te-ai născut între noi, oamenii, te rugăm să ne
ajuti ca de azi înainte să abandonăm cu adevărat orice răutate și păcat. Tu, stând retras în
sânul Maicii Tale timp de nouă luni ,încă din acele clipe , ai vegheat asupra noastă, înălțând
rugăciuni către Tatăl tău ceresc pentru mântuirea sufletelor noastre.
Tu l-ai chemat pe Ioan Botezătorul incă inainte de naștere, pentru a-i pregăti pe oameni
pentru venirea Ta în lume. El a fost cel care a pregătit calea Ta, „întorcând inimile
părinților spre copii” și “pe cei neascultători la înțelepciunea drepților”. Urmând exemplul
lui, te rugăm, mijlocește-ne o sinceră convertire si o iubire puternică față de Tine, ca să te
urmăm tot timpul vieții noastre. Amin!
Pr. Cristian Bârnat & Georgiana Susanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu