Sensul realității

Evanghelia
Ioan 1,29-34

A doua zi, Ioan l-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: "Iată-l pe mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! Acesta este cel despre care am spus: «După mine vine un bărbat care a fost înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine». Eu nu-l cunoşteam, dar am venit să botez cu apă, ca, prin aceasta, el să fie făcut cunoscut lui Israel". Ioan a dat mărturie, spunând: "Am văzut Duhul coborând ca un porumbel din cer şi a rămas deasupra lui. Eu nu-l cunoşteam, însă cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: «Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste el, el este cel care botează în Duhul Sfânt». Eu am văzut şi am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu".

Meditație

Fragmentul evanghelic de astăzi ne ajută să ne apropiem de Cristos prin mărturia pe care a dat-o sfântul Ioan Botezătorul despre Isus: „acesta este Fiul lui Dumnezeu”. Sfântul Ioan Botezătorul afirmă în prealabil că nu-l cunoştea pe Cristos, dar Duhul Sfânt este cel care-l ajută apoi să-l recunoască pe Cristos. Ioan nu-l recunoaşte pe Isus. Mai mult, el rămâne surprins, poate chiar scandalizat de gestul lui Isus care se pune în rând cu cei păcătoşi şi vine să primească Botezul la Iordan. Vedem cum, pe malul râului Iordan Isus nu afirmă propria nevinovăţie separându-se de păcătoşi, dar fără frică se aşează în rând cu ei, simţând parcă cum realitatea păcatelor oamenilor apasă şi pe umerii săi, arătând astfel compasiune pentru aceştia. Prima imagine pe care Dumnezeu ne-o oferă despre sine este aceea de a fi aproape de noi în limitele noastre, în moartea noastră, chiar şi cu păcatul nostru, deoarece la Iordan, Isus este tratat ca un păcătos. Prin natură suntem limitaţi, suntem muritori, chiar dacă de multe ori avem delirul omnipotenței. Problema nu constă în faptul că suntem limitaţi ci în faptul că de multe ori noi nu acceptăm realitatea limitei şi căutăm în mod disperat toată viaţa de a ieşi din ea. Şi atunci ne întrebăm: De ce oare nu acceptăm? De ce nu acceptăm limitele? Răspunsul stă în faptul că după căderea omului în păcat, omul a pus în centru, propriul său eu astfel încât unde se termină realitatea propriului eu se termină totul. Având această percepţie omul încearcă în mod disperat să depăşească realitatea propriilor limite pentru a fi cât mai mare, pentru a fi asemenea acelui Dumnezeu pe care şi-l imagineză. Isus asumând limitele umane ne învaţă însă stilul lui Dumnezeu, care face din limită locul comuniunii, al relaţiei, arătând cum Dumnezeu este Relaţie, cum Dumnezeu este Iubire, cum Dumnezeu ridică păcatul lumii.

Citat

Însă vreau să amintesc şi că „este foarte greu de luptat împotriva propriei concupiscenţe şi împotriva curselor şi ispitelor diavolului şi ale lumii egoiste, dacă suntem izolaţi. Este aşa de mare bombardamentul care ne seduce încât, dacă suntem singuri, cu uşurinţă pierdem sensul realităţii, claritatea interioară, şi pierim”. Papa Francisc - Christus vivit

Rugăciune

Cuvintele tale Doamne sunt „Duh și Viață″, fă ca și cuvintele mele să izvorască dintr-o inimă sinceră, curată și dintr-un suflet bun. Cuvintele mele să aducă pacea, să aducă liniștea, să fie calde și blânde, iar eu să fiu un om de încredere și să mă străduiesc ca niciodata cuvintele mele să rănească s-au să provoace suferință. Amin!

Pr. Ionuț Imbrișcă & Anca Andrieș