Muțenia resemnării

Evanghelia
Luca 1,5-25

Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot al cărui nume era Zaharia, din grupul preoţesc al lui Abía. Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron, al cărei nume era Elisabeta. Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără greşeală în toate poruncile şi prescrierile Domnului. Însă nu aveau niciun copil, pentru că Elisabeta era sterilă şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. Pe când slujea ca preot înaintea lui Dumnezeu, când era rândul grupului său, după rânduiala slujirii preoţeşti, a fost ales să intre în templul Domnului pentru a aduce jertfa de tămâie. Şi toată mulţimea poporului era afară, rugându-se în timp ce se aducea jertfa de tămâie. Atunci i-a apărut un înger al Domnului stând în partea dreaptă a altarului tămâierii. Văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins teama. Dar îngerul i-a spus: "Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele «Ioan»! Vei avea bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, căci va fi mare înaintea Domnului; şi nu va bea nici vin şi nici altă băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie pentru a întoarce inimile părinţilor către copii şi pe cei rebeli la înţelepciunea drepţilor, pentru a-i pregăti Domnului un popor desăvârşit". Dar Zaharia i-a spus îngerului: "Prin ce voi cunoaşte aceasta? Eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă". Răspunzând, îngerul i-a zis: "Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi dau această veste bună. Iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor împlini acestea, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor!" Poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira, în timp ce acesta întârzia în templu. Când a ieşit şi nu putea să vorbească, au înţeles că avusese o viziune în templu, iar el le făcea semne. Şi a rămas mut. După ce s-au împlinit zilele slujirii lui, s-a întors acasă. După aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi, timp de cinci luni, se ascundea, spunându-şi: "Aşa mi-a făcut Domnul în zilele în care şi-a îndreptat privirea spre mine, ca să îndepărteze ruşinea mea dinaintea oamenilor".

Meditație

Cu ușurință „ne luăm” de Zaharia și îi reproșăm că nu a avut credință. Nu este deloc ușor să duci înainte povara anilor, să slujești la templu cu pasiune, să te îndrepți spre sfârșitul călătoriei pământești fără să ai urmași. Viața lui era făcută mai mult din trecut decât din viitor, trăia din amintiri, iar inima lui începuse să devină din ce în ce mai insensibilă. Mai degrabă decât fumul de tămâie îl învăluiseră aburii resemnării. Tocmai în această nebuloasă, Dumnezeu se face auzit cu o promisiune nesperată: „Zaharia, nu este adevărat că în viața ta este mai mult trecut decât viitor! Viitorul nu este un număr de ani, ci o lărgime de orizonturi. Un alt orizont se deschide pentru tine: vei avea un fiu!” Împietrirea resemnării este atât de cruntă, încât Zaharia pretinde dovezi. Nu primește dovezi, ci un semn: cuvintele îi rămân în inimă fără să mai ajungă la buze, limba i se blochează între dinți fără să mai poată preamări în cuvinte lucrarea lui Dumnezeu. Înțelegi acum de ce Papa Francisc îți spune cu atâta insistență să nu ieși la pensie înainte de vreme, să nu renunți la ceea ce este cel mai bun din tinerețea ta, să nu privești viața de la balcon, să nu fii ca un automobil parcat, să nu confuzi fericirea cu o canapea! Timpul Adventului nu este timpul resemnării, ci anotimpul speranței!

Citat

„Bătrânii au visuri împletite cu amintiri, cu imaginile atâtor lucruri trăite, marcate de experienţă şi de ani. Dacă tinerii se înrădăcinează în visurile bătrânilor, reuşesc să vadă viitorul, pot să aibă viziuni care le deschid orizontul şi le arată noi drumuri. Dar dacă bătrânii nu visează, tinerii nu mai pot vedea clar orizontul.” Papa Francisc - Christus Vivit

Rugăciune

Tu, atotputernice Dumnezeule, primește și azi sub apărarea Ta sufletul și trupul meu. Îți mulțumesc pentru că de fiecare dată îmi asculți umila rugăciune și fă-mă să nu mă îndoiesc niciodată de ajutorul și puterea Ta. Ajută-mă, Doamne să nu devin mut în predicarea Evangheliei; umple-mă cu Duh Sfant și fă-mă să vestesc venirea lui Isus așa cum a facut-o Ioan Botezătorul. Amin!

Pr. Felix Roca & Laurențiu Dâncă