Sărutul unei vieți disponibile

Evanghelia
Luca 1,26-38

În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. Şi, intrând la ea, i-a spus: "Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!" Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. Însă îngerul i-a spus: "Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit". Maria a spus către înger: "Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?" Răspunzând, îngerul i-a spus: "Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe, şi aceasta este luna a şasea pentru ea, care era numită sterilă, pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil! Atunci, Maria a spus: "Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!" Şi îngerul a plecat de la ea.

Meditație

Suntem în apropierea Crăciunului, ne mai rămân puţine zile pentru a completa pregătirea noastră. Din evanghelia acestei zile învățăm disponibilitatea. Maria este disponibilă în a accepta planul lui Dumnezeu cu privire la viaţa ei, deşi nu era planul ei. Crăciunul nu este un timp al nostru. Este timpul lui Dumnezeu. Auzim de atâtea ori: Crăciunul este perioada cea mai magică din an. Fiecare om devine mai bun, mai darnic, mai senin. Nu e nimic greşit. Dar dacă am fi şi disponibili? Disponibili la a asculta glasul lui Dumnezeu. Disponibili să îndeplinim voinţa lui. Disponibili faţă de cei din jurul nostru. Suntem noi oare disponibili? Sau mai degrabă preocupați, mereu în criză de timp? O mamă tânără evlavioasă obişnuia să îi dea un pupic fiului său micuţ ori de câte ori ajungea acasă de la sfânta Liturghie. - Ia fiule – îi spunea. Acest pupic mi l-a dat Isus pentru tine. Într-o zi micuţul, primind obişnuitul „pupic de la Isus” se prinde de gâtul mamei sale şi o sărută pe faţă spunându-i: - Mâine când te duci să-i duci şi tu unul din partea mea. Un gest frumos. Trebuie şi noi să găsim disponibilitatea acelei mame de a le dărui altora „pupicul”, mesajul lui Isus. Să găsim disponibilitatea acelui copil şi să găsim timpul în care să îi dăm şi noi lui Cristos „sărutul” unei vieţi încredinţate lui, „sărutul” unei vieţi disponibile.

Citat

„Prima sensibilitate sau atenţie este faţă de persoană. Este vorba de a-l asculta pe celălalt, care ni se dă pe sine însuşi în cuvintele sale. Semnul acestei ascultări este timpul pe care-l dedic celuilalt. Nu este o problemă de cantitate, ci ca să simtă celălalt că timpul meu este al său: timpul de care are nevoie pentru a-mi exprima ceea ce vrea. Trebuie să simtă că îl ascult necondiţionat.” Papa Francisc - Christus Vivit

Rugăciune

Fie astăzi, Doamne, cuvântul Tău, o scânteie care să mă tulbure atunci când eu contez mai mult decât orice altceva. Fie astăzi, Doamne, cuvântul Tău, farul de iubire care să mă ghideze pe drumul Tău indiferent de obstacolele acestei lumi. Amin.

Pr. Damian Budău & Celina Dumitru