Matei 17,10-13
După ce au coborât de pe munte, discipolii l-au întrebat pe Isus: "De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?" Răspunzând, Isus le-a zis: "Într-adevăr, Ilie trebuie să vină şi va restabili toate. Eu însă vă spun: Ilie a venit deja, dar nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ceea ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul Omului din cauza lor". Atunci discipolii au înţeles că le vorbea despre Ioan Botezătorul.
Suntem la jumătatea Marii Așteptări a Adventului, iar Cuvântul lui Dumnezeu insistă, parcă cu și
mai multă putere, asupra elementului central al acestui timp: așteptarea vigilentă. Așa cum știm,
mai ales în acest timp liturgic, creștinul este invitat să-și conștientizeze identitatea în Biserică, aceea
de străjer.
Textul Evangheliei ne prezintă o imagine negativă a străjerului, care nu știe să-L recunoască pe
omul trimis de Dumnezeu pentru a pregăti calea Domnului. Isus venise, se întrupase, era între
oameni, iar cei care ar fi trebuit să fie cei mai pregătiți să-L recunoască, adică cunoscătorii legii, nu
l-au recunoscut.
Putem și azi cădea în această capcană, crezând că mai putem amâna răspunsul care trebuie să-l
dăm lui Dumnezeu, privitor la colaborarea activă, la zidirea Împărției Sale. Această colaborare îl
face pe tânăr să crească, în primul rând în cunoașterea lui Dumnezeu și, prin Dumnezeu, în
cunoașterea de sine. Proiectele personale vor înceta să mai fie personale, și se vor transforma în
proiecte comune cu Dumnezeu. Toți cei care au primit această prezență a lui Dumnezeu în viața lor,
dau mărturie că El nu i-a sărăcit, nu le-a luat nimic din ceea ce aveau, în schimb a strămutat fiecare
inspirație, proiect comun, într-o realitate durabilă și îmbucurătoare pentru mulți.
Astăzi îl comemorăm pe sfântul Ioan al Crucii, un sfânt veghetor, care, hirotonit preot, se lasă
cucerit de idealul lui Isus, inspirat de o maică de clauzură (sfânta Tereza a lui Isus sau sfânta
Tereza de Avila) de a reforma Carmelul. Ioan al Crucii se lasă cucerit de Cristos și, ajutat de sfânta
Tereza, pășește pe drumul vieții mistice în care situațiile de suferință și părăsire ale nopții spiritului
devin zorii Zilei Marii Întâlniri; căci Ioan se declară, cu Biserica, Mireasa, care, veghetoare,
așteaptă venirea Mirelui: „Și Duhul și Mireasa spun: „Vino!”. ... „Da, voi veni curând! Amin!”.
(Ap. 22,17.20.).
„Priveşte crucea sa, prinde-te de el, lasă-te mântuit, pentru că „aceia care se lasă mântuiţi
de el sunt eliberaţi de păcat, de tristeţe, de golul interior, de izolare.”- Papa Francisc -
Christus Vivit
Isuse Cristoase, îți mulțumesc pentru ceea ce faci pentru mine zi de zi, chiar dacă uneori nu știu să
te recunosc în cei pe care îi întâlnesc. Dă-mi, te rog, harul ca astăzi să mă gândesc la fiecare
persoană pe care o voi întâlni și să mă întreb: „Oare ce ai dorit Isuse să îmi transmiți prin această
persoană?”. Amin!
Pr. Augustin Folner & Marius Balint
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu