Matei 11,2-11
În acel timp, auzind Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii dintre discipolii săi ca să-i spună: "Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm un altul?" Isus, răspunzând, le-a spus: "Mergeţi şi faceţi-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine". După ce au plecat aceştia, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: "Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie legănată de vânt? Sau ce altceva aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi sunt în casele regilor! Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. Acesta este cel despre care s-a scris: «Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea înaintea ta». Adevăr vă spun, nu s-a ridicat, dintre cei născuţi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Însă cel mai mic din împărăţia cerurilor este mai mare decât el".
Într-o zi, regele Persiei a anunțat o competiție: cine avea să înfăţişeze cel mai bine chipul său, va
câştiga marele premiu. Veniră artiști din întreaga lume: egipteni cu blocuri splendide de marmură,
hinduși aducând culori incredibile, armeni cu un lut misterios și, în sfârșit, o populație necunoscută
era „echipată” doar cu nişte …. cârpe și apă. Fiecare popor s-a retras și a început să lucreze. După
două săptămâni, regele a mers să vadă cine i-a înfățișat mai bine chipul. Regele a admirat
splendidele picturi ale hindușilor, modelele armenilor, statuile egiptenilor. Apoi a ajuns în camera
poporului necunoscut care părea că nu a făcut nimic: doar au lustruit pereţii camerei cu cârpele lor
înmuiate în apă. Atunci când regele s-a apropiat, și-a putut vedea chipul frumos reflectat pe pereţii
bine lustruiţi. Acest popor, cu nume necunoscut, a câștigat competiția, deoarece a înțeles că numai
regele îl poate reprezenta pe rege.
Omul (din toate timpurile) are tendinţa de a-l „zidi”, de a-l înfăţişa pe Dumnezeu într-un mod
limitat, după „chipul şi asemănarea sa”. Imaginea pe care Ioan Botezătorul şi-a construit-o despre
Isus-Mesia nu corespundea realităţii. Pentru a-l întâlni pe Dumnezeu este necesar să te laşi
„tulburat” și să depui efortul smerit pentru a abandona propriile tale prejudecățile. Ioan Botezătorul
este adevăratul discipol, pentru că are „curajul îndoielii”, nu se blochează în propriile convingeri.
Ce trebuie să facem noi pentru a-i urma exemplul? Să luăm „cârpele” convingerilor noastre adesea
prea rigide, să le îmbibăm în „apa” sacramentelor şi a rugăciunii şi să „lustruim” sufletul nostru
pentru ca în el să se oglindească chipul lui Dumnezeu.
„Dacă eşti tânăr, dar te simţi slab, obosit şi dezamăgit, cere-i lui Isus să te reînnoiască. Cu
el nu dispare speranţa. Acelaşi lucru poţi să-l faci dacă te simţi cufundat în vicii, în
obiceiuri rele, în egoism sau în comoditatea bolnăvicioasă. Isus, plin de viaţă, vrea să te
ajute pentru ca să merite să fii tânăr. Astfel nu vei priva lumea de acea contribuţie pe care
numai tu o poţi da, fiind unic şi irepetabil aşa cum eşti.”- Papa Francisc - Christus Vivit
Doamne Isuse Cristoase, Fiul unic al Tatălui, luminează-ne mereu cu lumina prezenței tale. Noi
suntem tineri, pribegi și neștiutori în lumea aceasta plină de pericole, zgomote și orbire. Uneori
suntem atât de derutați, încât nu reușim să ne recunoaștem nici măcar pe noi înșine, iar pe tine nici
nu ne mai gândim să te căutăm.
Tu l-ai făcut pe Ioan Botezătorul să te privească prin ochii lui Dumnezeu pentru a vedea astfel că
faptele pe care le săvârșești sunt acelea ale lui Dumnezeu și nu acelea ale oamenilor. Întăriți de
exemplul lui, îți cerem și noi cu înflăcărare darul luminii tale pentru a te putea recunoaște în
semnele pe care ni le trimiți, în momentele pe care le trăim și, mai ales, în semenii noștri pe care îi
întâlnim. Amin!
Pr. Cristian Bîrnat & Georgiana Susanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu