Luca 2,36-40
În acel timp, era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.
Bucuria Crăciunului este trăită de mai multe personaje biblice, care exprimă
diversitatea poporului lui Dumnezeu, aflat în sărbătoare. De la păstori și magi, până la
doi bătrâni. După rugăciunea lui Simeon, rostită sub inspirația Duhului Sfânt, își face
prezența și o bătrânică, asemenea unei bunici. Ana, „profetesa”, cum o numește
evanghelistul. Ana nu se depărta de Templu. Ea este imaginea omului evlavios, care
transmite celor din jur un mesaj: Dumnezeu este ocrotitorul celor mici, al văduvelor și
al orfanilor. Preocuparea ei zilnică era aceea de a sta în adorație și în așteptare. Iar
Domnul, sub chip de Prunc în brațele Sfintei Fecioare, ca un dar special, i-a dat Anei
harul să-l întâlnească. Atunci, ea a început să profețească, adică să vestească bucuria
că speranța ei s-a împlinit astăzi!
Seamănă cu bunica mea această bătrână. Îmi amintesc despre ea că, în ciuda vremii
neprielnice sau a bolilor, participa zilnic la Sfânta Liturghie. Suferea dacă nu reușea să
meargă vreodată și compensa prin rostirea unui Rozariu în plus. Și astăzi există atâția
bunici-profeți ai timpurilor noastre. Credința lor simplă, speranța neclintită, iubirea lor
sinceră, ne dau lecții nouă, adesea prea distrași de la ceea ce e esențial. Ei chiar se
bucură de prezența lui Dumnezeu. Asemenea profetesei Ana, bunicii, bătrânii, ne
vorbesc despre Dumnezeu. Iar prin rugăciunea lor, am crescut și noi în credință, am
rămas atașați de Biserică. Dragi tineri, noi toți suntem parte a unei istorii care ne-a
transmis credința peste generații. Recunoscători față de cei care ne-au precedat, să
învățăm să reînnoim cu spiritul proaspăt al tinereții noastre atașamentul față de
Dumnezeu și să predăm generațiilor viitoare valorile și tradițiile vii ale credinței. Iar
asemenea lui Isus, care a fost educat în credință de către Sfânta Fecioară Maria și
sfântul Iosif, să creștem, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, sub îndrumarea părinților și
a celor care ne vorbesc despre Dumnezeu, fie ei tineri, adulți sau vârstnici.
Lumii nu i-a folosit niciodată, nici nu-i va folosi vreodată ruptura dintre generaţii. Sunt
cântece de sirenă ale unui viitor fără rădăcini, fără înrădăcinare. Este minciuna care
vrea să te facă să crezi că numai ceea ce este nou este bun şi frumos. Existenţa
relaţiilor dintre generaţii implică să se posede în comunităţi o amintire colectivă,
pentru că fiecare generaţie preia învăţăturile predecesorilor, lăsând astfel o moştenire
succesorilor. Asta constituie cadre de referinţă pentru a cimenta trainic o societate
nouă. Aşa cum spune dictonul: „Dacă tânărul ar şti şi bătrânul ar putea, n-ar exista
ceva ce nu s-ar face”. Papa Francisc - Christus vivit
Doamne, nașterea fiului Tău este o bucurie imensă pentru noi, bucurie pe care ar trebui
să o împărtășim cu toată lumea! Doamne, ajută-mă să aduc și eu zâmbetul pe chipul
cuiva, să fiu lumină atunci când ceilalți au nevoie, să se poată citit pe chipul meu că eu
cred în Tine! Nu lăsa să-mi piară vocea atunci când trebuie să vorbesc despre tine și
nici să fiu asurzită de strigătul superficialității și al comodității. Astăzi vreau să mă
ridic, să merg în lume și să vorbesc, asemenea Anei, despre copilul Isus! Căci atunci
când iubești cu adevărat pe cineva, nu te poți abține să nu povestești despre minunata
ființă care îți arată ce înseamnă iubirea. Astăzi vreau să încerc să-ți arăt eu iubirea
mea! Amin!
Pr. Alin – Remus Toma & Andreea Vințilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu