Sclipirea omului nou

Evanghelia
Ioan 1,1-5.9-14

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o. Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om. Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.

Meditație

„Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har” proclamă sfântul evanghelist Ioan. Pe măsură ce se scurg zilele de sărbătoare există riscul să se încețoșeze privirea noastră și să nu mai recunoască abundența harurilor primite în timpul în care am celebrat Nașterea Mântuitorului. Cristos a intrat în casa noastră, l-am tratat ca un oaspete deosebit, ne-am bucurat de prezența sa, însă, poate, deja ne-am obișnuit cu el și am revenit la un mod de viață care nu mai ține cont de ceea ce el ne spune și ne îndeamnă să facem. Noi valorăm în faţa lui Dumnezeu, primim harurile sale, indiferent de cât de mult sau puţin suntem consideraţi de alţii. Într-un context în care există o foame, ce merge până la paroxism, de fi în faţa ochilor tuturor, de a fi în centrul atenţiei, creştinul ştie că este în inima lui Dumnezeu… şi acest lucru îi este de ajuns. Răspunsul cel mai potrivit la această iubire a lui Dumnezeu este umilinţa, dificilul echilibru între conştiinţa propriilor limite şi măreţia harului lui Dumnezeu în propria viaţă. Iar ucenicul care ştie să trăiască umilinţa învaţă şi să pună în valoare propriile capacităţi, în folosul aproapelui, preamărind pe Dumnezeu pentru toate darurile sale. Nu lăsa ca lumina și căldura Nașterii Mântuitorului să se stingă în viața ta! „Contabilizează” fiecare har primit în această perioadă, fă-l să rodească în viața ta, astfel încât să devii un om nou, în care să strălucească Isus!

Citat

Însă ceea ce pot să-ţi spun cu siguranţă este că poţi să te arunci cu toată siguranţa în braţele Tatălui tău divin, ale acelui Dumnezeu care ţi-a dat viaţa şi care ţi-o dă în fiecare moment. El te va susţine cu trăinicie şi, în acelaşi timp, vei simţi că respectă până la capăt libertatea ta. Papa Francisc - Christus vivit

Rugăciune

Doamne, cât de minunat și bun ești cu noi! Tu ne-ai oferit lumina, pentru ca astfel, prin viața cu care am fost binecuvântați, să ajungem să cunoaștem împărăția Cerului. Din păcate, la fel ca la început, nu toți încercăm să descoperim și să conștientizăm această lumină care se află în noi, astfel încât, sufletul nostru se cufundă tot mai mult în întuneric. Dumnezeule, în ciuda acestui adevăr crunt, te rugăm, nu ne lăsa pradă fricii și descurajării. Te rog, Doamne, ajută-mă să descopăr mereu lumina din mine, pentru ca astfel, prin viața pe care mi-ai oferit-o, să pot fi un propovăduitor al credinței și iubirii tale. Dă-mi putere, pentru ca atunci când mă voi lovi de refuzul celor din jur, să am capacitatea de a lupta cu întunericul din inimile și sufletele lor. Amin!

Pr. Felix Roca & Andreea Cocu